agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4115 .



Bijuterie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [PaulBogdan ]

2002-10-09  |     | 



Nu știu unde să te port pe trup.
Pe deget,
în urechea dreaptă,
pe piept sau în jurul gleznei;
îmi stai oriunde bine,
te prinzi pe mine ca o nălucă aurie cu nuanțe fine.
Ești toată o montură,
o lucrare filigranată
în care atârnă când ușor când greu
pietre,
prinse în gheare
de metale rare.
Eu le-am pus acolo după culoare.

Pe câteva,
vișinii,
dintre cele ce au nuanțe mai vii,
ți le-am țintuit pe buze,
brutal,
cu lovituri scurte,
mărunte,
pentru ca zâmbetul tău
și sărutul
să fie și ele violente
sau,
de oboseala și plăcere,
să fie fericite și lente.

Altele,
alte pietre,
poate mai în verde
proaspăt bătând,
ți le-am prins în nara dreaptă
și nara stângă,
ca adulmecând de departe să simți,
miasma-mi nătângă,
de bărbat stând la pândă,
verde,
crud
ca și cristalele alea de un verde plăpând.

Cele mai strălucitoare,
din acelea dintre care
se alege în alte lumi pentru viață un soare,
îți stăteau bine în pupilă
și-ți dau acum un aer abstract
de felină copilă,
de nevinovată-atroce,
de infantilă-feroce.

Câte două-trei,
azurii,
dintre acelea albastre-albastre,
îți stau în ureche cercei
și,
aninate de ei,
irizații,
cunoscute senzații,
stau șoaptele mele
ce te ridică în astre,
acele lumini pictate pe tavanul
camerei noastre.

Mai ai vreo două în sprânceană,
în geană,
în păr,
în obraji și în bărbia
mușcată și rumenită

și eu încă nu știu cum să te port.

Te învârt pe toate părțile,
îți iubesc forma și culorile,
te mai șlefuiesc
și ca un ageamiu,
ca un netot,
îți mai schimb zilnic câteva pietre
și te port peste tot.

Pan
9.10.2002

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!