agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3271 .



Zei coborati pe pamant
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bodoganel ]

2002-09-06  |     | 



Mi-a spus odata zbuciumatul vant:
-Zeii au coborat pe pamant.
Du-te iute pana la ei
Si cere-le aripi, de vrei
Sa zbori sus, pana la cer
Sa cunosti tot ce-a fost candva mister.

Si eu m-am dus iute sa-i caut pe zei...
Am strabatut continente si mari, si ploi cu scantei,
Dar nu i-am gasit, si fiind furios
Am luat, injurand, un bolovan de jos
Si l-am aruncat dupa zbuciumatul vant
Ca m-a inselat cu al sau cuvant.

Si vantul a tacut. A primit resemnat
Bolovanul care spre el l-am aruncat.
Apoi, mi-a spus cu un glas scazut:
-Alti zei din cer au coborat.
Du-te iute, pana nu pleaca
Si cere-le nemurirea intreaga.

Dar nu m-am dus, nu mai credeam in vant
Si mi-am zis: Nu exista zei in cer si pe pamant.
E doar o aiureala a vantului pribeag,
Cuvintele lui nu ma mai atrag.
Si-am stat pe loc, nepasator,
Dar cu dorul tainic de-a fi nemuritor.

Dupa un timp vine iar zbuciumatul vant
Si-mi spune:-Alti zei au coborat pe pamant...
Hai du-te iute, nu zabovi,
Cere-le minunea de-a trai.

N-am inteles de ce vantul tot insista de zor
Sa merg sa ma intalnesc cu zei nemuritori,
Dar am plecat nehotarat si neconvins
Ca zeii iar pamantul l-au atins.

Si cum mergeam eu asa in nestire
Am dat peste un zeu imbracat in mire,
Avea privirea calda si zambetul pe buze,
Era insotit de cohorta lui de muze.
Tinea in mana stanga un buchet de flori
Iar in dreapta avea doi sori stralucitori.

Cand m-a vazut, m-a intampinat cu bucurie
Si mi-a zis:-Sunt zeul iubirii din tine.
Am coborat pe pamant sa te intalnesc
Si dragoste in suflet sa-ti daruiesc.

Si a facut o coroana din buchetul de flori,
Pe umeri mi-a pus cei doi sori stralucitori,
M-a imbratisat cu drag si apoi a disparut subit
Simteam in mine ceva nedeslusit.

De-atunci, de cand pe acel zeu l-am intalnit,
Doar iubire, la randu-mi, am daruit.
Si-asa am aflat ca minunea de-a trai
Consta in a primi dragoste si a o oferi.

Si m-am dus sa-mi cer iertare vantului pribeag
Ca l-am lovit si ca n-am crezut in cuvantul lui.
Dar vantul mi-a zambit cu drag
Spunandu-mi ca el nu tine pica nimanui.

Apoi a continuat:- Zeul acesta, din cer a coborat
Ca sa stea cu tine pe pamant,
Dar nu oriunde ci in inima ta,
Lasa-l acolo cat mai mult sa stea.

Caci zeul iubirii ce este in tine
Apartine firii divine!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!