era un hău adănc despicat într-o rînă
cerul căsca lumina lugubră
înghițind cadavrele ce sorbeau ...
din tuburi lungi....
Soarele
resturi de copaci vinovați trăgeau
fără ispravă zilele..
ceilalți copii ascundeau ...
bucți de stele ,visele
totul mustea în sîngele sublim amestecat...
cu salivă și vreascuri noi al celorlalți
celui ce ținea-ntro rână căsca în gura celorlalți...
aburi aprinși de iubire
cel unic sorbea neântrerupt cu un pai...
pietre ale iadului.