Blestemat-am eu odata
ochii, parul, gura ta
Ce-mi topira dintr-o data
Gheatza din inima mea.

Blestemat-am sa iubesti
Fiecare clipa-n care
Ori pe unde ai sa pasesti
Tot sa-ti ies in cale.

Si intr-o ziua de Florii
...parca ieri se intamplase...
Doar cu voia cea de Sus
Cerut-ai Sfantului sa lase

Ochii tai sa se inece
in albastrul infinit
Al ochilor ce de departe
Pentru tine au venit.

Si in curtea manastirii
Mainile s-au prins tacute
Nerostind decat tacerea
Inimilor pe veci pierdute.

Ne-am plimbat apoi agale
Printre florile padurii
Ce-nverzise peste noapte
Parfumand tacerea gurii.

Si apoi... imi arsei gura
Cu-n sarut de-abia simtit
Care inflorise-n inimi
Si in taina a venit.

Si am ras apoi cu tine
Despre toate lucrurile cele
Care-ti toarna in suflet
infinitul ploilor de stele.

Si apoi tarziu in noapte
Cand amurgu-i amintire
Te-am tinut putin in brate
Si-am crezut in nemurire.

Si apoi... plecat-am iarasi
Col'...departe-n alta lume
Unde tu esti doar prezenta
Cand suspin dup-al tau nume.

Si as vrea sa stii ca, poate,
Ochii mei te vad pe tine
Asteptand sa-mi dai aroma
gurii tale ca..aminte
Sa-mi aduc de dorul cel ceresc
Si sa-ti spun..macar o data
Ca-mi esti draga...
.................. te iubesc.