ridicăm ziduri,
sărutăm zei,
purtăm războaie strigând după ajutor
păsările adulmecă urletele schilodite
am ațipit pe cruce
vom învia atunci când vor arde rezervele de ego
veniți să priviți mai bine
cinematograful apocalipsa își deschide porțile,
oferim locuri în primele rânduri,
cei virtuoși au prioritate
ei nu consumă atâtea floricele și nu aruncă pe jos coji de semințe
sfinții nu pot risca să-și murdărească halatele
în satin se îngroapă iluziile
ultimele vociferări nu mai au nicio relevanță
știm, știm
întotdeauna dincolo era mai ieftin...

nu trebuie să plângi
lasă-mă să te învăț să trăiești din nou,
am distrus lumea pentru a o naște încă o dată
Tiamat ne spune să o facem mai bine de data asta
așa că hai, urmează-mă
ne vom întoarce în pământ

zâmbește, pasagerule!

atenție, se închid ușile

fără frică
destinație întunericul