Cenușa amintirii în urne reci se-adună,
doruri neprivegheate sunt prinse de minciună
și aruncate-n marea-nspumată a-ndoielii.
Sufletul se macínă cu fiecare ceas,
din tinerețea-mi crudă doar visul mi-a rămas
și forfota de gânduri sub rănile vederii.

Culorile speranței se-agită agasant,
un singur drum de gânduri mai am pân' la neant
și-nsingurat în vis îmi caut adăpost.
Cenușa amintirii imagini vii cuprinde,
iar depărtarea puntea-i între idei întinde.
Azi nici măcar nu mai știu de sunt sau de am fost.