Ia mâna de pe tâmpla mea,
M-am săturat de bancul ăsta prost, m-am săturat de tot ce îmi poți da...
Pleacă și închide ușa-n urma ta,
Nu privi înapoi, nu mă regreta!
Căci timpul ăsta tot care-a trecut,
Eu îl consider doar un chin pierdut...
Nu mă atinge, smulge-te din viața mea...

Orice foc se stinge și nu mai vreau scânteia ta!

Să fug de visul tău, eu asta caut trist
Și vreau să nu mai vreau, m-ascund pe după sticle,
O taină am pe suflet, un chin urât, un chist,
Ce groaznic mă tranșează în timpuri fără clipe.
Și dacă am decis, așa vreau să rămână,
Căci chinul de-a tăcea chitic mă obosește...
Mă prigonesc amarnic, eu, firava stăpână,
Iar ochiul nu-știu-cui din nou mă pedepsește.
Cu valuri mă înec iar, veșnică stafie
Și caut tot mereu să nu te mai găsesc...
Cu tine dau pe gât o mare de leșie,
Să uit că esti Acela, să uit că mai trăiesc.