Îmi aleg gândurile din iarba înaltă și verde.
Tot verde zâmbesc.
Liane uriașe înconjoară lumina plăpândă
a sufletului meu tăcut, trist și timid.
Inima mea: măr necopt începând să capete culori roșiatice
ca și când pulsul ei îl îmbujorează,
ca și când fiorul acesta îi conferă senzații necunoscute,
ca și când a devenit fluturele roșu al infinitului.
Trăiesc în prezent și conturez pe hârtie, cu creionul,
silueta firavă a viitorului.
Nuanța de praz a fondului accentuează roșul liniilor chinezești:
litere amorțite de vremuri îndepărtate,
litere pulsând de dorința.
Printre lianele căzătoare raza de soare
îmi încălzește fruntea,
iar printre pașii mei am auzit șoapta tăcută a ierbii
către fluturele roșu...
spunea că:
în verdele meu te iubesc atât de roșu
și-n roșul tău mă iubești atât de verde
suntem acuarelele pictorului albastru.