O înger

Ca nimeni mă privești
La fel chiar și gândești,
Nu încerci să mă iubești
Și nici măcar sa mă zdrobești.
Un înger pari a fi
Dar realitatea-i dură
Te rog nu mă orbi
Cu privirea ta pură….

O nouă încercare

M-am îndrăgostit de luna și de stele
Ca un icar m-am avântat eu către ele
Și fără ezitare…
M-am aruncat în a lor baltă
Dar soarta mi-e prescrisă
Un alt Icar o nouă încercare.
Nu sunt deja decât o picătură-n mare
Un nou imens ce ne-nconjoară
Șterpit de dragoste în zbor
Vreau să trăiesc dar trebuie să mor
Și fără ezitare…
Mă îndrept spre a mea soartă
Care mi-e deja prescrisă.
Nu-mi pare rău de încercare
Căci pier în a lor vâltoare
Și soarta-mi oferă universul
Eu plec capul – oferindu-i versul



Paradoxul vieții

Culmea liniștei-furtuna
În orice ordine-haos
Pe cât de ideal sunt stelele și luna
Pe atât pământul e un paradox.
Iubim toți doar o clipă-existența
Tindem spre a realiza- dorința
Negăm și tropușim - moralul
Șterpim și îngropăm-harul.
Căutăm un echilibru
Dintre a fi și a trăi
Nu mai e nimic sacru
Trăim pentru a fi….


Rondelul dragostei dintâi

Ce miros de primăvară
Este-n roua dimineții
E ca pentru prima oară
Puritatea - izvorului vieții,
E ca culmea blândeții
La un sfârșit de seară
Ce miros de primăvară
Este-n roua dimineții.
O picătură dintr-o comoară
O lacrimă și un suspin
Ai fost superbă-un dulce venin…
Dezamăgit sunt pentru prima oara…
Și a rămas, doar un miros de primăvară.




Chemare spre Ștefan

Din luptă e născut
Și-n luptă a urmat,
De popor inima l-a durut
Pentru el s-a ridicat.
Prin sânge și prin lacrimi
A ocrotit acest pământ,
Dar în prezent mulți lacomi
Îl irosesc în vânt.

Trecătorul prin viață

Dorul mă omoară
Și stau în singurătate,
Sunt singur nu prima oară,
E o dură realitate…
Când viața mi se stinge
În noapte evadează,
Aripile-mi frânge
Și spre abis pledează.
Sunt o simplă vietate
Rămasă pe pământ,
Fără aripi și idealitate,
Sunt un viitor mormânt.
Nu mai sunt ceea ce am fost,
Prin lume rătăcesc,
Sunt un geniu fără rost,
Nimic nu mai doresc….


Te plac

Te plac când plângi,
Te plac când îmi zâmbești,
Îți plac ochii
Cu care mă-n robești.
Te plac din zi până-n noapte
Te plac zi de zi,
Te vreau mereu aproape,
Mereu te voi iubi.


Te iubesc

E seara, a înnoptat
Luna pe cer a urcat,
Lumina stelei a pălit
Speranța mea nu s-a adeverit.
Prin lume rătăcesc
Cărare către tine nu găsesc,
Te iubesc…mi-i frică să ți-o spun
Să nu te abat din al tău drum,
De frică tremur, înnebunesc
Te caut, nu te găsesc
Te iubesc.
Frunzele toamnei îți șoptesc,
Dar ele mor, ne părăsesc
Te iubesc…
mi-e sufletul dezgolit
de-a ta dragoste sunt prigonit.



Tot ce ne-am dorit

Sunt o stea căzută de pe cer,
Sunt o lacrimă de adevăr,
Sunt o urmă de meteorit
Sunt tot ce ți-ai dorit.
Din universul cu astre
În sfârșit ai sosit…,
Noi-inimile noastre
Ești tot ce mi-am dorit.


Geniu

Alunec pe o rază de lumină
În secolul care-a trecut
Unde Luceafărul suspină
Și Geniu-i necunoscut….
El moare-dar se naște…,
Devine zeu-dar muritor…,
Infinitatea o cunoaște
Cu gândul său străpunztor.
E liniște… a înserat,
O lume întreagă tot suspina
Căci Geniu a evadat
Și a rămas pe cer o undă de lumină….
Un brav popor a-n sărăcit
Căci nu cunoaște universul
Căci a lor Geniu a pierit
Și a pierit cu el și versul.



***
Ce este viața, în fine
O scală între două coordinate
Dar nu are rost ea fără tine
A mea iubită jumătate.
Și soarele ar fi o pată
În a cerului împărăție
Fără tine nu voi fi fericit nici o data
Inima mea îți aparține doar ție…
Și viața mi-e doar o plăcere
Căci sunt iubit și te iubesc
Nu-mi pasă de nici o durere
Nimic nu mai doresc.
Ești tot ce mi-am dorit
Un univers înstelat
Fericirea mea nu are sfârșit
Te iubesc…, te voi iubi…, devotat.

***
Totul împrejur sclipește
Totul e ca în poveste
O poveste cu un sfârșit fericit
Când doi îndrăgostiți s-au întâlnit
Și timpul pare-a fi prea mic
În fața dragostei mărețe
Nu ne va despărți nimic
Și se vor contopi cele două vieți.
Și vom fi cei mai fericiți din univers
Și viața noastră va fi ca un vers
Cu început dar fără sfârșit
Fiindcă ești tot ce mi-am dorit



Ceva despre mine

Viața mea nu e prea fericită
Se vede că m-am născut sub o stea sfiită,
Dragostea mă părăsește
Domnișoara nu mă iubește.

Pentru pesimiști

Viață pare a fi un vis
Dar fără dragoste nu are rost,
Ea poate fi un paradis
Iubește și nu fi prost!

Pentru naivi

Naiv e cel ce nu iubește
Trădat, părăsit oricum vei fi,
Singurătatea nu te liniștește
Dar,păcat că nu poți iubi



Mi-e frică

Mi-e frică să nu pier
Cândva în drum spre casă,
Mi-e frică dar tot sper
Și dorul nu mă lasă.
Mi-e frică să nu rătăcesc
Pe multe căi răzlețe,
Mi-e frică să doresc
Calea dintre două vieți.
Mi-e frică c-o să mor
Și stea voi deveni,
Mi-e frică să ador
Căci indiferent voi deveni.
Mi-e frică să mă nasc
Fiindcă voi muri,
Mi-e frică să strălucesc
Fiindcă te voi orbi.

Lumina ideală

Coboară spre pământ
Lumina ideală
O văd, dar nu o simt,
E doar momeală.
Te îndeamnă să trăiești
Și te îndeamnă să creezi,
E ușor să dorești
Și ușor e să visezi.
Dar viața nu e un vis
Nu urmează nici o lege
Dorim și noi un paradis
Dar universu-i rece!



Ultima dorință

Apune din nou un soare
Apune și o viață
Tu ești ceea ce mă doare!
O ultimă dorință.
Născută-n univers
Căzută pe pământ,
Infinitatea este vers
Realitatea e mormânt.
Infinitate și realitate
Prin vers și prin mormânt
Dobândești un pic de puritate
În viața de pe pământ.

Soarta

Doar timpul ne desparte
Și calea de parcurs,
Te simt mereu aproape
În al meu gând ascuns.
Privim aceleași stele
Și cer fără sfârșit,
Departe ești de ele
Dar ele ți-au șoptit.
Căci undeva departe
Unde pământul se sfârșește
A doua jumătate
Doar la tine se gândește.


Pentru tine

O stea a scăpătat
Din a viselor galaxie,
Soarele de pe cer a evadat
Să se-nchine doar ție.
Aș dori să te îmbrățișez
Dorul să mi-l potolesc,
Că doar pe tine te visez
Și doar pe tine te doresc.
De tine sunt îndrăgostit
Ca de un trandafir de catifea,
De gânduri sunt copleșit
Spune-mi vei fi doar a mea?!

Calea spre idealitate

Ești o amintire din trecut,
O clipă ce mă doare
Ești un drum pe care am trecut,
Spre universul mare.
Ești viitorul la care am sperat,
O stea visată-n fiecare noapte
Păcat, că steaua a evadat,
Pustiu e gândul meu, e gol aproape.

Dezamăgirea

Dorințele mele au devenit doar scrum
Și inima nimic nu-mi cere
Și rătăcesc pe-al vieții drum
Caut infinita tăcere.


De ce-ai plecat

Pustiul peste tot domină,
Nu mai e nimic viu împrejur,
Nu se vede nici o lumină,
E tot palid, e tot sur.
Umbre îmi răsuflă greu în spate,
Fantome stau pe la răscruci,
Soarele a urca pe cer nu poate,
Și tu dispari în zare, te duci, te duci…!
Eu rămân singur, sunt zdrobit,
E întuneric, e pustiu
De ce-ai plecat, de ce mai părăsit?!
Sunt eu, sunt viu?

Amintirea

Ești o clipă din trecut
O amintire ce mă doare,
Ești tot ce mi-am dorit
Însă speranța moare!!!
Ai fost un dulce vis,
Însă repede eu m-am trezit
Þi-am dorit un paradis
Păcat, că tu m-ai părăsit.

Dilemă

Nu vreau nimic, doar o tăcere
Nu vreau mormânt…,
Și inima libertate-mi cere
Sunt doar pământ…,
Vreau universul înstelat,
Vreau o noapte fără de sfârșit,
Dar noaptea din nou a evadat
Și ziua din nou ne-a cucerit.



Visul

Pe când astrele se sting
Mă aflu în abis,
Te văd dar nu și te disting
E doar un vis.

Devotament

Eu știu că voi pieri …
Pe a vântului aripă,
Și știu că te voi iubi
Până-n ultima clipă.
Vieții mele i-a venit sfârșit,
Inima de bătut a încetat,
Eu te-am iubit…
Tu m-ai uitat….

Aspirații

Sclipești ca o stea
Dintr-un univers ascuns
Îmi cucerești privirea
Dar ești de neajuns…

****
Vroiam să zbor, să cad, să mă ridic
Vroiam cu mina cerul să-l despic,
Vroiam să fiu doar un cocor…
Vroiam spre tine doar să zbor….

****
Ești ceea ce nu pot descoperi
Ești ceva de neajuns
Ești stația la care nu mă voi opri,
Vei rămâne doar un gând ascuns.


Speranța

Pe când troiene se topesc
Și soarele răsare
La nebunie te iubesc
Și te aștept cu disperare.

Orașule cu străzi albastre

Orașule cu străzi albastre
Ești plin de ură și iubire!
Ce blând se iubesc florile în glastre
Și câtă răutate în a omenirii privire!
Privesc ne-ncetat cu uimire,
Misterul florilor din glastre,
Orașule cu străzi albastre
Ești plin de ură și iubire!
De ce-s haine gândurile noastre?
Ce nu putem noi a iubi!!!?
Sau e mai simplu ca indiferenți sa fim?
Mă miră florile din glastre!
Orașule cu străzi albastre.

Rondelul cerului înamorat

De ce plouă ne-ncetat?
De ce-i trist cerul?
Din nou luna a urcat
Și stelele au cucerit imensul.
Nu-l mai înaripează versul
Și-a devenit c-am disperat
De ce plouă ne-ncetat?
De ce-i trist cerul?
O stea a decedat
Și gol a devenit pentru el universul
Nu-l mai încântă atât mult imensul,
De ce a decedat…?!!!
Și plouă, plouă ne-ncetat .

Rondelul amorului

De ce de tine îmi este dor?
Când soarele apune,
Când mii de stele ard în zbor
Fără un scop anume!
De ce nu pot nimic să-ți spun?
Și nici măcar, că te ador
De ce de tine îmi este dor?
Când soarele apune,
Și înaripat e gândul meu, încât eu zbor…
Când dulce îmi zâmbești,
Și dulce-mi spui că mă iubești
Încât sunt copleșit de un fior
De ce de tine îmi este dor…?

Rondelul dragostei devotate

Ce gură dulce și isteață
Ma cucerit în astă seară
Sunt sărutat des de dimineață
Zile-ntregi …, zile de vară
Și ros a căpătat a mea viață
Ce gură dulce și isteață
Ma cucerit în astă seară
Nu-mi închipui o altă viață
Să mă trezesc zi de zi
Să știu că nu te pot iubi,
Ar fi o povară ci nu o viată
Fără gurița ta dulce și isteață…!