Lună plină


Lună plină, curioasă,
Tragi cu ochiul la fereastră,
Îmi furi noaptea de odihnă
Și mă faci să număr ceasuri.

Ochi-ți magici stau la pândă,
La fereastra casei mele,
Iar ai mei privesc în grindă,
Doruri multe, doruri grele,
Apăsând tâmplele mele.

Lună plină, tu, mireasă,
A poeților aleasă,
Mi-ai făcut iar noaptea albă,
Þintuită la fereastră.

Lună plină, în noapte-albastră,
Caută-mi iubire-aleasă,
Nașa mea, cea mai sfătoasă.

Mândră lună, călătoare,
Hai, privește jos în vale,
Luminează o căutare,
Ce aleargă pe cărare
Auzind, a mea chemare.

Și de-o fi să-mi vezi alesul,
Care vine către mine,
Dă-i inelul tău de aur,
Și cununa ta stele.

Făt- Frumosul meu pășească,
Pe cărările de raze,
Spre fereastra casei mele
Că-l aștept, de-atâta vreme.
Nașa visurilor mele,
Lună plină-n rai de stele,
Doamna nopții mele, grele.

30 –08 –2004