prin nepăsare
argila rămîne cu sînge rece

de fiecare dată mai mult

cu o singurătate în plus
pe care nu o pot ține minte

nesfîrtecată
plăcerea cu cerul gurii dulce
ca și carnea pe care o voi înșela mîine
într-o dublă deznădejde

în ce mă privește

doar
un bărbat o femeie
numele unei gări
o gară de zăpadă
ce se topește lent
ca un faliment lăuntric

apoi

nu mai urmează nimic