Încercări nereușite


Lăsând să cadă o petală
A florii ce s-a vestejit,
Gândul ce-mi vine mă-nfioară
S-a terminat, s-a săvârșit.

E prima ploaie-a primăverii,
E roua rece-a dimineții,
E lacrima ce-a curs din mine
E gîndul meu, din nou la tine.

O știi prea bine, chiar mai bine,
O știu și eu, o știu mereu,
O știe el,o știe ea…
Să știe toți, nu cred c-aș vrea!

O vorbă mică a căzut,
O bîrfă mare s-a născut,
Un alt motiv ca să mă-ndemne
Ca să te uit, aș vrea pesemne.

O iarnă lungă a trecut
Și cred c-aș vrea alt început,
Dar unul care să înceapă
Mai bine altceva decît o țeapă.

Crezi că-i târziu!?! dar e devreme…
Crezi că nu știu cin -să mă-ndemne?
Ei bine,-am spus-o, ți-o repet:
Eu nu sunt prost dar nici deștept.

Privind prin prisma vieții mele
Și, reflectînd, eu am aflat,
Că am trecut prin încercări cam grele
Și din acest motiv sunt supărat.