Singurătate,tu,armă cu țeava îndreptată spre mine...
Și eu,încolțită,căutând disperată
Oameni,vorbe,fapte,
Tristele ființe necăutate de nimeni,
Spre a evada...
În zadar,căci tu ești un bun trăgător
Și glonțul ce mi l-ai înfipt în existență
Veșnic îl voi simți
Și îmi va sângera sufletul
Până la moarte
Și încă puțin...