Comentariile membrilor
Vizionări: 4470
|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Pașadine în vers alb (73) 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-08 | |
am băut suficient vin roșu ca să mă simt bine și să iert orice. mai mult, nici un reproș nu-mi stă pe limbă, chiar nu mă doare nimic. sunt perfectă. am chiloți roz!
* în spatele tabloului e mucegai. din când în când privesc pe fereastră cum marea aruncă valuri sclipitoare care mă orbesc. îmi amintesc. privite din avion, valurile par franjuri înțepenite, dantela de la rochia mea de mireasă. m-aș plimba pe muchia de cuțit a valului. muchia lucidității. * calcul infinitezimal ți-aș răspunde la o scrisoare. calcul infinitezimal. zerourile presupun absența fizică a lucrurilor.parfum de iasomine. de bună seamă inventarul memoriei nu depășește spațiul echidistant, esențial al abcesului de dinți. victimizare? de multe ori renașterea e într-un urlet de fiară eliberată din cușcă. revenirea, reveria, reprimirea suflului pe care l-ai avut vreodată, nu poate desface sau lumina chipul răvășit al conștiinței. de la una la alta e timpul omis de tine, pierdut ca dimensiune. chiverniseala justifică păstrarea echilibrului efemer, starea continuă în care te complaci să-ți stingi rostul trecerii. pătratele de vis kafkian într-un proces nejucat decât într-un spectacol trucat de păpuși părăsite, așa-zise femei pe care nu dai doi bani. "eu mi-am trăit în grabă viața toată", luciditatea mi-a spart toate farfuriile. pot dansa Zorba printre cioburi. rămân cicatrici combinate pe fondul întâmplărilor trecute, eu cu moartea mamei - tu cu cea a tatălui - vieți paralele. de multe ori fluviul cuvintelor tale se percepe, numai după înecarea fictivă pe care o suport cu stoicism, pâna la ultima clipă a rezistenței mele. atunci ies la suprafață să-ți primesc mâna salvatoare. sper să mi-o mai întinzi uneori, îmi vine să te rog să n-o faci.mai ales atunci cînd mă trezesc lac de sudoare, vis - labirint.decoperindu-te trișând. eu mi-am trăit în grabă marea pare liniștită. dar o cunosc... haifa, 25 octombrie, 2005 bianca marcovici
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
|
