agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3166 .



felinarele din Port au Prince
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elian ]

2007-01-25  |     | 



când se aprind felinarele în Port au Prince
trec pe străzile orașului meu de acum
traversez corect pe trecerea de pietoni
salut discret zâmbetul băiatului
ce împarte pliante la metrou
nu mă mai gândesc la tine desigur
știu că la ora asta bei cafea la nisip în barul lui Noemi
îți dai cu gestul tău stângaci
pletele pe spate și desenezi pe nota de plată
o cafenea ce se numea odată Arizona

mi-e frig și m-am plictisit de amabilitățile bucureștene
de măști spectacole gratuite bătăi pe umăr sărutări de mâini și alte finețuri
stau închisă în acest oraș ca într-un trup cu geamuri mate

aș vrea recunosc să mai am vreo 20 de ani
și 10 lei de la prieteni prin buzunare
să trec prin viețile oamenilor cu acceleratul de noapte
făcându-le semne de la fereastra ultimului vagon
privind uimită spre poveștile lor despre mine care spun
că m-am măritat cu un conte italian
că am ajuns un ilustru pictor venețian
că m-am sinucis la Paris într-o noapte
că un poet de renume m-a făcut muză pe veci și apoi m-a ucis într-o dimineață
aruncându-mă pe fereastră de la etajul 10
și câte și mai câte

și aș mai vrea să nu mă mai aștepți în cine știe ce țară îndepărtată
de unde nu uiți să îmi trimiți mereu vederi colorate și pietre

vremea plecărilor se amână iar și iar
stă plină de praf pe dulap ca în copilărie
valizele bunicii pline de etichete colorate cu nume de țări exotice
desigur într-un târziu voi pleca iar și iar
voi suferi ca un câine aruncat iarna din casă
mă voi gândi la limba română ca la o broșă de lux
la Lipscani ca la o carte cu poze
adun acum 1000 de motive care să mă țină departe
să nu mai revin mereu și mereu
privesc spre viețile acestea netrăite ale oamenilor din cartierul meu
și mă gândesc la felinarele din Port au Prince

până la urmă poate voi bea o cafea la nisip în barul lui Noemi
gândindu-mă la limba română ca la o broșă de lux
la Lipscani ca la o carte cu poze
cine știe?

mă duc să îmi cumpăr bilet
am plecat

desigur nu mă voi mai întoarce

sună telefonul încă un prieten are nevoie mâine de mine aici

și vremea plecărilor se amână mereu și mereu

în Port au Prince felinarele iar se aprind fără mine...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!