Orașu-i cuptins de neurastenie,
n-are odihnă, nici somn.
Cerșetorii-s stăpâni peste noapte,
cum peste zi polițiștii ar fi;
și nu sunt ceruri zgârîiate de turnuri,
nici lunatici să meargă pe-o umbră,
în ideea că s-ar balansa pe o sârmă,
care ar putea traversa această
fără de seamăn Metropolă.
Trec mașini cu sirenele-n țipăt, suprapuse
tramvaie mai trec; și mai trec legiuni
de națiuni,care mai de care mai grăbite,
fie că ziua-i în amiaza mare,
fie că-i chiar toiul nopții.
Subterane metrouri scârțâind în stații,
până la ruperea nervilor,
oameni fără nici o identitate,(aparent)
vagabonzi și drogați, țin de urât
mai târziului nopții și tîrfelor
și din când în când, parcă prea des,
strigă isteric, spasmodic,
câte-un muribund de sub roțile unui
taximetru galben ca lanurile de August,
din Sudul Franței,
că ar fi uitat să semneze ultimul testament,
în care era trecută doar o...pisică!!