Sunt prinsă de gheara șoimului
Ce mă ține pe rogojina lui
Își împreunează aripile glisante deasupra mea
când trebuie să mă apere de dragoni

E chioșc cuibul lui în care diminețile își pierd penele
și se învârt în jurul ciocului său cu aripile strânse
planează șoimul cutezător în resemnarea lui
și mă caută în acvariul cu pești
întinde gheara de care sunt prinsă fără să mă vadă
și descrie cercuri concentrice
mici vârtejuri în inimă

Mi-e mâna obosită
și gheara lui tremură
emoție, tristețe, nesigurață
să îmi dea drumul? lăsată să alerg printre culorile dragonilor de cretă colorată
îmi las părul să îmi fluture în curentul născut din bătaia aripilor șoimului

îmi dau seama că ochii șoimului privesc în ochii dragonilor de pe ceainic
se studiază reciproc și pornesc bătălia din priviri
în oglinðirea ceainicului ce dă în clocot pe măsuța lui de bronz
înclinat pe o parte nu ia parte la luptă
privește și fierbe
și stropește penele zburlite ale șoimului și dragonii sprijiniți pe ceainic
cu picături luate din acvariu
eu înot printre aripile glisante ale șoimului