vântul sparge ferestre și nuci verdele scoate sabia pretutindeni
amanții se prind belicos de trecut ca mucegaiul pe ziduri neîncepute
de case unde încă nu locuiește nimeni

cerul se învolburează prin foarfeci de crengi înfometate de muguri
pământul are amintiri de nașteri și orașul de râuri neîngrădite
prin locuri unde încă nu te-ai întors cu bine

și trec prin vise ochiuri de străzi abandonate pe unde cerșetorii rotesc în lesă câinii
sunt prea albaștri norii și haina mea prea largă ascunde pui de ploaie
un anotimp ce încă ar trebui să doarmă

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.