Umbra sărutului tău încă atîrnă spânzurată
de buzele-mi fără de tine.Atunci, întâiași dată
zăritu-ți-am jucând și noaptea în privire
și stelele dormeau, și luna-n ațipire

te săruta cu patos, în mijloc de verdeață,
era târziu și noapte, noi ne trezeam la viață
căzând din depărtări, din corpuri vechi, străine,
și eu în tin’ cădeam, și tu cădeai în mine,

și-ntr-un sărut noptatic se contopeau și vise,
și lacrimi și cuvinte, și se-nchideau abise
și lumea disparea sub buzele-ncleștate
și noi ne tot iubeam prin parcuri înghețate.