Cu am ajuns aici?
Acum sunt la capătul călătoriei mele.
Copilăria mi-a dispărut în negura timpului,
De ce nu o pot recăpăta?
-ma pot întoarce în vremea de odinioară-
-doar inchizând ochii și amintindu-mi-
Nu mai sunt eu însumi.
Dar dragostea mea pentru casă...
e nețărmurită.
Dragele mele pârâiașe, poienițe
Și copacii, în care odinioară mă plimbam
cu o mare de dragoste pentru ei.
De ce nu mai pot face asta și acum?
Nu mai pot face ce faceam atunci
să stau afară noaptea cautând
licurici cu al meu drag prieten.
Nu aveam aceleași responsabilități ca acum.
Copilărie! Întoarce-te la mine!
Și nu mă părăsi, căci nimic
-nu mi-a mai rămas pe lume
-decăt tu , copilărie pierdută...
Mă sting în dureri și suferință
- dar in tăcere.
Mi-aș dori să te am mai aproape,
decât distanța vârstei dintre noi.