La un moment dat, m-am simțit forțat
să scriu o poezie, fără importanță
dacă îmi venea sau nu: doar a trebuit.

Mă vedeam înconjurat de reguli, de vorbe
bune sau rele, spuse din suflet sau aruncate în vânt.

Mă cuprindea, încet, încet, un fel de
disperare, o disperare pe care
nu am simțit-o vreodată în viață.

Creierul meu se lupta cu ideea de a fi forțat
să creeze ceva frumos la o oră la care
frumos nu poate fi decât sexul.

Ochii mei se plângeau de obligația de
a privi neputincioși la cum se naște
o nouă operă de artă.

Mâinile refuzau să srie inepții care
ar fi fost negreșit foarte apreciate
de posteritate.

În final, opera se refuza a fi scrisă,
negăsindu-și un loc între milardele de operele
care ocupaseră deja locul pe piață.

La un moment dat, m-am simțit forțat
să scriu o poezie, fără importanță
dacă îmi venea sau nu: doar a trebuit.