Soarele abia își conținea conturul,
dar eu știam că era acolo, puțin mai nou decât mine.
de sub un strat de zăpadă,
ideea de verde aștepta să fie inspirația cuiva.
o zăream stând la pândă, spălând dinții firelor de iarbă.
apoi, o altă lumină aștepta, din nou, cu gura deschisă.


Doamne, lumina mă ajută să văd binele din lumea Ta
și Tu te bucuri de asta, laolaltă cu mine.


ciorna oricărui poet poate să ducă mai departe sensul
către înțelesul tăcut, îndepărtat și extrem de particular...