poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1777 .



Adevărata poveste a Albei ca Zăpada
poezie [ ]
Din ciclul "Bancuri versificate"

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Noricã ]

2006-11-20  |     | 




E lung pământul, ba e lat,
Dar ca al nostru împărat
Fată mai mândră nimeni n-are.
Ce ochi ! Ce păr ! Și (p)ce picioare !
Inteligență sclipitoare !

Un ten curat și alb de in, să
Zici că-i zăpadă proaspăt ninsă.
Și-o siluetă ! Ce aspect e !
N-avea decât două defecte,
Urechi imense, stând erecte.

Dar într-o zi, Roșu-mpărat
A doua oară s-a-nsurat
Și a adus cu fast în țară
O-mpărăteasă din afară
Având cu ea o oglinjoară.

Cu obiectul se consultă
Și –basmu-l știți- ce ură multă !
Cheamă la ea pe vânător,
Un om cinstit dar temător,
Ca să-l instige la omor.

Dar vânătorul cel milos
A dus-o-n codru-ntunecos
Și drept dovadă criminală
Urechile a dus –ce școală !-
Împărătesei într-o oală.

Prin codri fata a găsit
Un vechi bordei, cam părăsit.
Însă pe loc apar vreo trei,
Nu – cinci, ba chiar șapte pigmei
Și-o blondă grasă printre ei.

Vreo doi mai mici se bucurară:
- Avem mâncare, vrem papară !
Dar cel bătrân: - Ba o păstrăm,
E cazul azi să divorțăm
Și pe-aia veche s-o mâncăm.

Zis și făcut. Dar înainte
Cât mai era încă fierbinte
Blondei urechile-au tăiat
Și fetei, scurt și delicat,
De un transplant au pus pe dat’.

Peste vreo încă patru veri
Sosi un prinț cu cavaleri.
Pe toți pigmeii i-a tăiat.
- Ești curva lor ? a întrebat.
- Cu câți din ei tu te-ai culcat ?

- Ești surdă, tu n-auzi ce zic ?
- Aud, dar nu-nțeleg nimic.
Vâzând cu emotivitate
Atâta ingenuitate
A luat-o prințul în cetate.

Și au trăit, vă zicem noi,
Săraci cu duhul amândoi
Pân-au îmbătrânit de tot.
Iar eu, ce sunt al lor nepot,
V-am zis povestea mot-a-mot.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!