azi sunt o pânză pe un trup latent
când te presezi adânc să destomnești
seara ce intră în compartiment,
stăm de un an în gară la Ploiești

unghiul luminii e intermitent
doar controlorul ne aduce vești
e totul vechi aici în contingent
și vine iarna-n gară la Ploiești

moartea ne face stins un compliment
vocea-i din difuzor răsună rar
ai buzele rujate neatent
tot la Ploiești în luna lui brumar

și doarme timpul ca în parlament
când te presezi adânc să destomnești
culorile din ochiul meu atent
la pasagerele ce urcă în Ploiești.