Scrisoare din Iad

Stupid de mii de ori
să nu gândești la flori...
când însuși talpa iadului
cu colți de-oțel fierbinte
îți suge măduva prin dinte
ca dintr-o mortăciune-a nimănui...

Și totu-i pare prea ciudat
când trupul tânăr îngropat
se simte ca în paradis:
nici pielea nu se lasă creață,
nici sângele nu îi îngheață,
de parcă-i într-un dulce vis…

Ce mărginit respect
încape într-un singur piept!
se miră Cornoratul:
de-o lună nici un simplu geamăt
nu i se-ascunde printre zâmbet,
de parcă-mi dăruiește trupul!!

De azi să stea pe fier fierbinte
și șerpi din el pe rând să guste,
ordonă Prea-întunecatul:
infernului să-i fie rană
și dracilor o veșnicie hrană –
sărmanul – distruse iadul…

Stupid de mii de ori
să nu gândești la flori…
când însuși Dumnezeu
trimite dragostea
să-ți smulgă inima,
ca dintr-un pui de Prometeu.

25iunie,2002.Crg.