storci direct în gât fructul uriaș
când mimica
se ridica spre umbra de jos a ochiului
prin ploaia rigidă
doi pași spre piatra umedă a mesei pe care urmele de tălpi
stau mânjite sub dansatorii respirației
spre umbrela fără rost și pielea
plastic rece rotind
rozul acela de frișcă
infantil și revoltător până când buzele scot la iveală
sâmburii

marți ai fost spre pieptănari cu părul murdar
eu te căutam prin ceața din iancului

azi nu mai vezi dincolo de fostul bar mash
rezemat în bot ca un camion vechi în balta ce lucește
precum suprafața unui pian

cânți în șoaptă
retezi cojile de grape-fruit cu unghia
și privești în gol
de parcă eu aș fi doar paharul cu gin în care tot plouă