agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7195 .



La nymphette
poezie [ ]
(ROD, ed Albatros, 1985, Colecția "Cele mai frumoase poezii")

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cezar_Ivanescu ]

2006-11-08  |     |  Înscris în bibliotecă de Ioana Geacăr



! tânărul cu fața galbenă
și cu gura mută a înțeles că
nu are rost să mai schimbi vreo
vorbă cu concetățenii lui
fiindcă dacă-ntr-un fel ei i-au dăruit
viața tot ei i-au dăruit și moartea
și egalitatea perfectă
a acestui joc i-a făcut chit:
orice vorbă e de prisos, numai
că la frizerie poți și filozofa
cu glas tare dacă vrei: domnilor,
nu găsiți un scaun mai mic
pentru fetiță? ori nimeni nu răspunde
nimic iar tânărul
cu fața galbenă continuă
să privească-n tăcere scaunul
înalt cu speteaza lui în alămuri lucitoare
cu pedalele lui cu rezemătoarea
care se înalță și se coboară
cu brațele pe care mâinile se
reazemă într-un repaus sinistru
și mai departe capul fetiței
cu tenul măsliniu și cu pletele
lungi cu picioarele atârnându-i
speriate spre podea fără s-o
ajungă precum cei care sunt
spânzurați și așteaptă să se rărească
încet clienții pentru
a fi luată în primire, or
tânărul cu fața galbenă oferă
rândul cu amabilitate altora
căci privirea-i s-a fixat asupra
acelui scaun, mirată, cum
scaunul nu-ncepe singur să
prindă ca-ntr-o menghine
trupul fragil al fetiței
și chiar se miră de această
muțenie a scaunului și
pândește cu speranța în ochi
spre frizeri și e aproape sigur
că nimic nu se mai poate
întâmpla și plămânii i se
contractă dureros căci ar vrea
să mângâie pentru ultima oară
pletele fetiței, s-o umple de
sărutări dar mama așezată
pe scaun cu picioarele desfăcute
și cu rochia umflată în dreptul sânilor
dă semne de nerăbdare,
or lui stomacul i se contractă
dureros și singura explicație
care se poate da în cazul unei
căderi bruște la pământ și-al
unui urlet isteric e cancerul
și el încă nu-l are sau îl are
și nu știe și amândoi, el și
fetița pe scaune alăturate
închid ochii iar pletele lor
ating podeaua tăcute
și amândoi se privesc din
când în când pe sub genele
aplecate asemeni unor crini
care-și pierd încet-încet
parfumul și nici un semn
nu-și vor mai trimite unul
altuia!


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!