in vitro 54


spirt sanitar sub năclăite zdrențe
e tot avutul pentru seri păgâne
apoi visează trupeșe cadâne
cu voalul lepădat în penitențe
aude tot atât îi mai rămâne
și lacrimi cum îi curg în largi cadențe
mașina cu claxonul de urgențe
ce a venit sfârșitul să-i amâne
și buzele cum zgârie gingia
însângerată când nu poți s-ajungi
să prelungești sub tâmple agonia
săpând în pieptul șubred aspre dungi
mai vede doar uitarea ca făclia
purtată-n timp cu brațe mult prea lungi


11 septembrie 2006