Este el: câinele-simț, glonț și pușcă.
Cere să-i azvârliți, în loc de oase, ocări.
E câinele care, după ce mușcă,
are și remușcări.

„Câinele rău al paznicului Tache” de Nicolae Popa

* * *

Fiind băiat năstrușnic, grădini cutreieram
În toamnă aurie, doldora de toate.
Zău! Pentru întâia oară gardul îl săream
La paznicul colhozului, pe nume Tache.

Închipuiți-vă, sări Grivei năuc
Și-nfipse colții răi, adânc, mai jos de spate.
Cu dosul gol, Coliță, unde să mă duc? –
Răcnii cu disperare. - Văleleu, măi frate!

Și de durere i-am vărsat mii de ocări
Jivinei celei rele făr-un pic de carte.
I-am spus atunci: habar n-ai tu de remușcări,
Când muști un viitor poet mai jos de spate.
……………………………………………

Astăzi, când trec pe la moș Tache, să mă vadă,
Dulăul, rușinat, și-apleacă botul în jos.
Grivei e plin de remușcări, chiar dă din coadă -
Vrea ”mbunare. Eu i-azvârl ocări în loc de os…