numele tău ca de la o stare la alta prin monedele vechi
ale fiecărui lucru
ca mustul de sânger întins și buzele lărgite între omoplați
o meduză sub aerul pânzei din emoții mediocre
pe spatele tău se vede nevoia de a tăia

nostalgia ca un stuf o papură înaltă în balta pieptului
cu clopoței de alamă agățați de
șolduri
ca o amforă aruncată în uleiurile nopții

melancolia în care se așează oaspeții de sare
ca într-o vază lividă
și-ntind mâinile înalte către irisul tău unde
odihnesc
furtunile de vară cu plante mici înotând prin tâmpla
unei odăi din imaginația ta

tristețea plată ca vorbele prietenilor
de lut aduși în palma străină în lichidul cu gheață
zilele cu vată între degete și vântul nisipurilor
suflând prin părul desfăcut și ochii dispăruți

se-aude zornăitul matur și oasele
se lipesc între ele