poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8005 .



Haina de nuntă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [VASILE_MILITARU ]

2002-06-16  |     |  Înscris în bibliotecă de Frentiu Toma Adrian




De Mîntuitor grăită,pilda nunții din Scriptură,
Străbătînd a lumii veacuri, a trecut din gura-n ,gură…
Mai întîii ai Lui apostoli, apoi mii și mii de clerici
Au rostit-o la răspîntii, au citit-o prin Biserici ,
Au cîntat-o-n,Evanghelii,să primească fiecare,
Tînăr și bătrîn în viață, bun și răul,mic și mare,
Aurul înțelepciunii ce L-a dat Mîntuitorul,
Grăind pilda cu Imparatul care și-a nuntit feciorul.

Mii și iarăși mii de oameni,viețuind, au stat s-asculte
Pilda lui Isus, în sine cu întelesurile-I multe;
Insă oamenii-ascultînd-o, au făcut ce fac într-una,
Primind:razele de soarew,razele ce le dă luna,
Binele ce li-l dă apa,- fie mări fie izvoare,
S-au mireasma-mbătătoare ce le-o dă suava floare,
Căci aceasta:fie apă, fie soare,fie lună,
Fie floare miresmată,-toate vor ceva să spună…
Dar, cîți oameni,privind Cerul cel cu soare,lună ,stele,
Si pămîntul cu-ale sale,înțeleg ce le spun ele ?…

Căci și-aceseta spun o pildă cu-înțeles adînc,de taină,
Si de-o nuntă unde omul va să aibe-anume haină…
Nunta-I viața ce pămîntul poate da cu-întreaga-I sevă,
Precum nunta era Viața ce trăiau Adam și Eva ,
Nuntă însă pentru care,- dezbrăcat de-a vieții tină,
Omul trebuie să poarte haină albă, de lumină,
Haină care tuturora o dă Cerul ca s-o poarte
Pe pămînt pînă la Nunta cea cu Viață făr-de moarte!

Haina-Aceasta pentru nuntă,fericiti au fost purtat
In Eden înîii oameni pîn-a nu se fi-ntinat,
Dar ei au pierdut aceasta,îmbrăcîndu-se-n alt port
Tesut tot cu măiestrie-n de-ntuneric fir de tort.
Mesterul fiind Satana țesător de-asemeni strai,
Pierzînd cei ce-au vrut să-l poarte, dreptul viețuirii-n Rai !

Haina nunții despre care spune pilda lui Isus,
E țesută din lumina sorilor cei mai de sus,
In război ce țese raze. Cercuit de-un curcubeu,
Si la care stă să țeasă Insăși Sfîntul Dumnezeu !

O asemeni țesătură nu se strică ,nu se rupe,
Si pe veci –mbodobește un potop de pietre scumpe !
O asemeni haină scumpă a purtat și Lucifer,
Pînă l-a-ntinat trufia și-a fost peăbușit din Cer..

Ea e haină despre care lui Ioan în gură-I pune
Chiar Isus a Lui cuvinte ce-n”Apocalipsa”-I spune:
“..Să-mbraci haină de lumină ca să nu se dea pe față
Goliciunea de rușine care-ai îmbăcat-o în viață.
Cel ce biruie păcatul,- din virtuți făcîndu-și salbă,
Va umbla la fel ca Mine îmbrăcat în haină albă!..

“Celor cari în sac se poartă, celor triști și apăsați,
Să lke dărui haină albă și cunună de-Impărați;
Să petreacă-n buxcurie-între Ingeri și-ntre Sfinți,
“Sad”, al Domnului să fie,-neprihanei trebuinți”,
Să slujească” Celui Veșnic”, spre a Lui slavă-n veșnicie,
Toți,de apăsări să uite și de plîns să nu mai știe !”

Haină ce-n Eden purtînd-o mai ‘nainte cei doi inși,
Deșii goi,nu știu ce e: de rușine –a fi cuprinși:

Dar pe care s-o dezbrace prin păcat cînd au ajuns,
S-au văzut goi și de-ndată Tatălui I-s-au ascuns..
S-au văzut goi de lumină și îmbrăcați deci amîndoi,
Spre rușinea lor de Tatăl, cu-al păcatului noroi!
Nu s-au rușinat că goi sînt în a trupului lor piele,
Ci:că erau goi de raze, goi de sori și goi de stele !…

Iată-n ce fel vrea –Impăratul pilduirii, care-nfruntă
Pe cel ce, venind la nuntă, nu era-n vesmînt de nuntă…
(Că-n vechime,Impărații, într-al nunților avînt,
Imbrăcau pe toți chwemații la ospăț în alb vesmînt;

Astfel că, la nunta pildei, unul a făcut păcatul
De-a nesocotii vesmîntul tuturor dat de –Impăratul)…
După cei cuprinși în pildă și-n Eden,pe urmă,noi
Si-n așa veșimnt să mergem am vrea totți în acea vreme
Cînd la Nunta-Impărăteascz să nu fie dat afară.
Si-mbrăcat, ca și Impăratul, pe aleile grădinii,
La ospăț mergînd, să fie tot asemenea cu crinii!

Nunta nu este departe…La cerescul Lui război,
Impăratul țese-ntr-una haine albe pentru noi…
Cei ce ști-vor să se-mbrace pentru Nuntă deci cu ele,
Se vor îmbrăca cu soare,cu luceferi și cu stele
Vor nunti-n afara vremii;vor bea Vinul Nemuriirii;
Se vor veselii cum nimeni n-a mai fost în firea firii,
Rămînînd mereu la Nuntă, ce fiind în veșnicie,
Duhul meu în lut, nu poate nici s-o spună, nici s-o scrie!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!