lacăt pe ușă
ferestrelor cumpăr zăbrele
plasturi pe gură
cuvintelor cumințeniei mele

tălpi depunându-și sub perini
seară de seară noroiul
clowni cu un rictus drept zâmbet
joacă pe străzi tontoroiul

noaptea pomenii
cerneala se-mparte la toți
steaua-și încuie
sclipătul galben de hoți

melci fără casă
scriu dâră rece pe umărul drept
încui cumințenia vorbelor mele
și cheia o zvârlu în piept