“Timp pierdut prin cartier,
(Gură-cască pe trotuare)
Găsitorului ofer
Recompensă foarte mare !”

C-am ajuns la pensionare
Și cum mi s-au calculat
Anii la calculatoare,
Sunt la vârsta de-nsurat (!)
D-aia eu anunț am dat
De vreo lună-n șapte ziare,
Cum să-mi pese de-nsurat
Fără bani în buzunare (?!);
Banii fi’nd problema care
Acum că m-am pensionat,
Mă frământă foarte tare,
De cinci ori fui…însurat (!)
Și de iau la calculat
Anii la calculatoare,
Tot de cinci ori divorțat,
Pensia n-ar fi prea mare…
Însă, nu din eroare,
Statul când a adunat
Anii de însurătoare
Nicicum nu i-a menționat (!)
Așa că, teamă de stat,
Nici în fund nici în picioare
Neavând, anunț am dat,
Sperând o recuperare,
Fi’n’că de la stat se pare,
Am ajuns eu abuzat,
Fără bani în buzunare,
Românește…regulat,
Că de mi-era adunat
Timpul meu de pe trotuare,
Plus cât am fost însurat,
Păi aveam…pensie mare !
……………………………
Însă mi-este cu mirare,
Imediat ce-a apărut
Recompensa mea prin ziare,
M-am speriat de ce-am văzut :
Lume neneee…pe trotuare
Căutând…timpul pierdut !

Valeriu Cercel