Te-ai întors în lumea-ți monotonă,
Te-ai întors pentru concretul din lucruri.
Ucigând urmele de madonă
Ce nu de mult nășteau iubire din frânturi.

Criminal e timpul și a sa așteptare,
Ucigătoare sunt secundele ce trec ca zborul
Atunci când simți că visul din tine moare,
Atunci când simți că nu pentru tine a fost dorul.

Ai ales ca partea de vis din tine să se stingă,
Ai înlocuit lumina lunii pline cu umbre de teamă,
Umbre care nu știu nici măcar cum sa te atingă,
Care uită ca ești din gene de prințesă, distinsa damă.

Nu cumva ești în căutare de inimă, de suflet?
Nu cumva s-au pierdut o data cu banalele priviri
Cu infantilele zâmbete... Zgomotoase ca un vuiet,
Dar efemere ca toate celelalte amintiri?

Să nu le cauți aici...
Să nu te mai uiți în urmă,
Căci nu ai lăsat nici o urmă.
Nu e nimic în urma ta,
Nimic! Asa ca nu te mai uita...
Uită!