timpul
se
scurge
incet
pe
sigiile
scobite
in
stâlpii porților.

respiratia universului se concentrează in pupilă.

fecioare despuiate, din șirurile de mărgele ale stelelor,
gravitează pe orbite pulsante,
in jurul cutiei de rezonantă a paradisului pierdut.

mută cu greutate, spre stânga, limbile ceasului fixate pe sfârcurile sânilor.
bucuria netrăita deplin a nunții, este traită și retrăită
intr-un numar infinit de momente distincte.
cursa su timpul, spre izvor,
continuă
pană se inserează.

din penumbră,
pe deal,
luna trage roata de foc a carului,
rostogolind-o apoi,
in gurile nesățioase ale pârâului

cuiburile intunericului
adăpostesc
puii liliecilor.
glasurile lor sparg cojile lemnoase ale tăcerii:
cer hrană.