Mi-am cuibarit zilele in vise
In piese de teatru
Cu oameni vii, deosebiti.
Eu in centrul lor desir
Precum clapele clavirului,
Cantecul zbatand al inimii.

Un sunet desparte tacerea
Intre cosmarul diminetii
Si cel ce va urma, nu, nu ma tem
E doar un vis.
Gandurile noastre sunt
Sticla pretioasa a eternitatii.

Asemenea batranilor indragim
Inimile aproape pietrificate
Ca si sperante intinse
La capatul unei piese
Dincolo de sfarsitul careia
Bratele diafane ale imaginatiei
Ating cu incomensurabila
Delicatete zilele
Insfasurate in gri.