mi-ai spus să iubesc
am murit m-am născut în porfire
păstorit de firul de iarbă
ce-și crește iertarea
acum râd și plâng
cu flamuri dansându-mi umbrele
la tine în palme
câtă risipă de alb

cercul se-nchide în inima ta
când mă atingi
clipa se răstignește în maci
drumurile cad secerate de farmecul
ce scrie cartea păsării phoenix
ce zboara-ntre noi
fără aripi

în templul la care îngenunchem
apostolii torc făina iubirii
în razboaiele rugii
pe crucea ce ne ține brațele
se coboară lumina
câte păci vom mai crește
până la minunare ?

auzi ?
e doar
zvâcnetul unui bob de nisip
născând universul ...