Văd pomii cum încet se clatin,
Pe-un cer măcinat de tristețe...
Eu șed gândindu-mă la “Adin” –
Întâiul meu sărut din tinerețe...

Pe unde-oi fi, frumoasă “devocica”,
Cu ochii mari și chip de zână?...
Oare-l mai știi pe bunul “Dva”? –
Noi doi, ținându-ne de mână...

Te-ai dus, uitând să îmi mai scrii
Și-n urma atâtor ani de suferință
Prieten mi-a rămas doar “Tri” –
Trimisul timpului trecut în neființă...

E frig în cameră și-ncepi să tremuri
Cum tremurai cândva la pieptul meu
În poza asta parcă ești... “Cetâre” –
Un înger părăsit de Dumnezeu...

Îmi amintesc cum ne-am speriat...
Văzând că-n acel an nu mai e timp
Și l-am născut atunci pe “Piat” –
Al cincilea și cel din urmă anotimp...