îngaduiește să doară
îngroparea cea de pe urmă
în stil ionic
și oase rupte corintic
și doare cenușa spălată de ploi
versuri de albastru
chemarea îngerului din Samotrace
n-ai cum s-o lași...

sânge în stea și luna stinsă de nori,
purpuriu de durere,
bucurie năprasnică venită din adâncuri
și de nicăieri gânduri
violete...

din coasta desprinsă a lumii misogine
rămân
îngenuncheată în zorii de rubin prost șlefuit...

vei veni cu aurora
învesmântat în culori de nedesen
lăsând cuvinte acustic neîngăduite în DEX-ul păgân...

îngaduiește durerea...mai stai cu mine în gândul convalescent !