Ne jucam cu lumina din ochi,
ne-o pusesem pe mâinile ascuțite
de privire..

Tu descoperisei banalul
era rotund
eu îți descoperisem magia
de a nu fi decât
o inimă de-a mea

Dar nu-ți mai vreau decât
amintirea:
ochilor
obrajilor
firelor de păr din iarna în care ne subjugam
(unul pe altul
pe paturi străine)
cerebralitatea
joaca

Și dincolo de toate acestea
te-am vrut pe tine
născută din mine,
din gândurile mele amare,
din mâinile care-mi tremură de lacrimi,
din patetismul pe care nu-l pot îngropa

Nenăscută, dar vie
Elia fulger-și-stranietate
Elia unica-iubire-a-norilor
Elia luna-nu-schimbă-culorile-tale

Iubiți-o pe cea care iubește fluturii, lumina,
verdele
Să-i cântăm din flaut unei dorințe de a fi,

Cânta-ți-i surâsul
din lumina căruia
m-am hrănit
Cânta-ți-i noaptea
în care o priveam, treaz
Și inima care moare..