mă leg într-una și dezleg
pe foaia asta de hârtie
și cred că domnul Guttenberg
se-amuză de prin galaxie
cu litere la pălărie

adun și scad și tot îmi pare
imparul c-ar putea fi par
și-atunci mă doare cel mai tare
că n-am să pot un ceas măcar
lumina s-o aprind în far

e doar o sete de concret
și-ntoarcere la rădăcini
cine v-a spus că sunt poet
eu doar mă lupt s-aprind lumini
și să fac pace-ntre vecini