un gandac metafizic,
acelasi care cara ieri faguri in spate
zbura prin aerul inspirat de mine...
in urma lui ramaneau aripi obosite
si picioruse crocante..

lucram la un eseu in acea dimineata
plina doar de un singur gandac
cu aripi si picioruse...

gandurile zburau haotic
zambind spasmodic...

ideile alergau dupa gandacel;
si-au deschis palmele galbene
si l-au prins...

gandacul plangea,
idee tipa,
universul disparea,
metafizica se nastea..
si eu..
eu...
imi plimbam degetele prin pamantul negru
de sub talpile lui dumnezeu