Povestea-ncepe simplu cu "ei doi"
ce-si adunasera in palme-atatea ploi
si-n ochi atatea raze de lumina,
incat erau inconjurati de curcubee...

Dar intr-o buna zi n-a mai plouat,
iar soarele s-a pitulat
si curcubeele-au pierit.

Atunci, cu palmele uscate
si ochii-orbiti de intuneric,
n-au mai vazut nimic
si s-au pierdut pe strazile intortocheate.

Cerseau din cand in cand pe o alee
cate un strop de ploaie
si cate-o raza de lumina,
visand cu ochii-nchisi la curcubee.

Dar trecatorii-orbiti la randul lor,
grabiti si obositi, nu-i observau
si niciodata nu se-opreau
s-asculte ruga cersetorilor.

Treceam si eu de multe ori pe langa ei,
dar azi ma hotarai sa ma opresc
si le dadui cate o lacrima
si-o raza de lumina,
chiar de stiui ca in curand si eu am sa orbesc.

Si cand plecai de pe alee,
ca-n ceata mai vazui in urma mea
doar curcubee...


17.10.2000