poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1703 .



Brabetele de mămăligă
poezie [ ]
“Iartă-ne, Doamne, că noi nu știm mai mult, decât să greșim,

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florian din Transilvania ]

2006-06-01  |     | 



BRABETELE DE MÃMÃLIGÃ
3 februarie 2001
Biserica Ungureanului
“Iartă-ne, Doamne, că noi nu știm mai mult, decât să greșim,
și Þie îți mulțumim, cu cât greșim mai puțin…”

când Jacques PerreMans primi o floare care creștea pe un rigol,
o portuloașcă verde, de nămol,
un Jucăus de vânt porni, și-o dărui Mariei, ochi de ciută,
francezul gentilom cu dragostea într-un pământ, de rugăciune mută –
aceeași floare au primit-o toți
zeroii care n-au mai încăput de hoți –
și nu știu, lacrima aceea care-ți stă în gușă, de ce doare,
de ce abia acolo a urcat din suflet, la picioare –

cât despre generalul care-a luat de zestre
melancolia frunzelor pe inimă, rupestre,
primi pe marmură o floare de zăpadă
să-i sfredelească rădăcina ei, otravă –

stănică, sprâncenat, și o soție
care-a răbdat în ziduri, o mistrie
de i-a venit o gâză, pe colie,
o musculiță, care bea hârtie,
și ei, primit-au, în această vrajă
tot floarea verde, dintr-o țara lor, de strajă –

oul. În moțul pietrei i-a picat cavoul,
la Domozină, n-a mai ajuns uleiul.
Nici lumânarea. Floarea – ca știubeiul.
Mergeam la tata, la valeria și olivia.
s-au revărsat chibritele la teatru,
la madeleine, și gustul lor e acru,
ca viața – artă, pentru simulacru.
Și încă o fântână. Scuipam pe dealul bucovățului, de mână
Cu gândurile otrăvite, și visam
Câte-o fântână, la o cumpănă de ram –

La casa Ungureanului, în pom
Capul lui Ion, 3 păsări, ca trei flori,
Și un brabete galben, pe burtică,
O pasăre cu capul alb, și mască,
O dungă sus, o dungă jos, să pască
Pe cioc, o linie, jucăuș, de parcă
Un acrobat pe salcia bătrânească –
Ce dar la țeavă – apă oltenească –

Eliza Gall – reginele primesc
Și ele floare – la picioare – în afara gardului ceresc,
Și astăzi, am ajuns până la mine
Între geamgii, și morții mei, de bine –
Și-acolo, doar, cu degetu-n pământ
A coborât și floarea – în mormânt –

Și fiece fântână a primit
Același dar – o floare – de iubit.
Și ne-am oprit.

Zăpada unui general de pace
O ia cu mâna o femeie care tace –
Și dacă are prunc, îi spune – mamă
Să ștergi și tu copiii pe maramă,
Să nu uităm de cel care ne cheamă –

Vezi, buno, turla ?
Acolo altul dă, noi suntem turma…
Ea rămânea în urmă, când pe bancă, când pe ciuci
Și le-nvăța pe cele tinere, în Șatra,
Că vremurile toate au plecat din muci,
Și-ajung, la un potir în care I se face voia, 6 nuci.
Și cad.
Ca piatra.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!