ce duh își poartă umbra
peste oasele îngerilor
ca o pajură alunecând
pe corzile inflamate ale cerului
unde plâng păsările cald pentru mine
unde plâng păsările cald pentru tine
ce zbor îngustează și tulbură privirea
cu lacrimi nesărate
fumegânda carne roșie a pământului
dinspre miazănoapte
timpul necopt cu genunchii zdreliți în pietre ascuțite de anotimpuri tăioase
umbra adormită imagine a animalului puternic în habitatul său
delimitând teritorii
umbra duhului culeasă
din roiul de pietre cu matcă
apasă stâncile putrede
asemeni pletelor pe umerii arși de-ntuneric
eu într-o altă emisferă
eu
care
mă
doresc
curcubeu singuratic de noapte