poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-19 | | nu înțelege de ce flamurile au rămas înălțate și trâmbițe ecou miezul singur străpuns oferindu-se ușii zdrențe pe margini contur amurgului vine la vale ghem din ce în ce mai subțire uneori știe nimeni nu a urcat până acolo peretele pielii vor spune reporterii zilei pierdute ai fost bulgăre către femeia ce nu încetează să plângă dar mai ales se întreabă sub chip de bătaie ușoară ei cum află o știre o-ncercuiesc cu privirile pungi pun codul de bare și-o strâng între pietre de aceea femeia e-o nesfărșire de avalanșe la porțile lor goale de lemn se află mereu prin preajmă câte cineva înveșmântat în sine să cânte curbele evadate din trupul ei să disprețuiască simplul murmur al zăpezii îndelung monoton abjurat se zice că atunci când ajung jos după ce și-au subțiat gerul din pântec fiecare din ele se sparge în unduiri văratece nenăscute dar se ridică se îndepărtează nepăsătoare știu tainicul ritm al întrebării căzute
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate