Coridele mării în ceață

I. Vin vapori

Aburind rece ca vinu’ alb
prin pahar
Marea Mireasă își ridică
ceața-n larg
înspre al cerului nemărginit
Pont getic
ca să-nchine băutura din nadir
la zenit

II. Melci și cai

Iubita
Mării Mari
lângă far
deplânge
melcii duși
în turnir

Prin hulă
puși iar
la trânte
prea bovini
își reped
lăncile
drept în dig

(Scenariști
cititori
dați-mi voi
un aparat
să filmez
să șarjez)

(și-un cowboy
stăpân pe
lipițani
rupt în sfori
de patru
cai marini
lăcomiți
de-or paște-un
căluț mic:)

&&&&&&&

Pe fund zbor
acvatic
capete
(spirale
sidefuri)
care-n timp
picioare-și
redesprind
cărni din
carcase
cuirase
scuturi
crăpate

&&&&&&

III. Din Est sălbatic

Un vid covor întinde Estu’
în zarea
pe care matadorii crabi își știu
cărarea
să înainteze nonșalanți
spre-Apus
cu barda roșie a câte unui
clește rupt

Lumea-i circ macabru
de la desprinderea primului cort
unionist din ape
sau de la naufragierea fericirii
neaflate

IV. Până la sori

Iubita îmi întinde arc în triumf
de brațe
ori nada coapsei anemonelor
din mare
vestind armăsarii neptunieni
să-ntoarcă
acele subțiri cadrane interioare
către soare