De-atâta dor inima îmi e plină,
Aș vrea să văd din nou chipul tău drag,
Privirea ta albastră și senină
Să mă întâmpine ca altădată-n prag.
Și cum mai plânge sufletul în mine...
Îmi e atât de dor de tine...

Chemarea ta e tot ce mi-a rămas,
Aș vrea să mă trezesc din nou din vis
Ca și atunci când al tău glas
Cu liniștea-i profundă m-a cuprins.
Și-acum aud cum mă chema...
Îmi e atât de dor de vocea ta...

În urmă ai lăsat doar răni adânci...
Aș vrea să pot zâmbi din nou deschis
Așa cum am zâmbit atunci
Când a ta mână cu blândețe m-a atins.
Și flacăra-mi cumplită vreau s-o stingi...
Îmi e atât de dor să mă atingi...

Sunt iarăși pentru tine o străină,
Aș vrea să nu-mi mai fie atât de greu,
Să simt iar liniștea deplină
Când ma țineai cu dragoste la pieptul tău.
Oare m-auzi strigându-te în noapte?
Îmi e atât de dor de ale tale șoapte...

Inima îmi e plină de căldură,
Simt cum mă-nvăluie din nou iubirea...
Iubirea ta statornică și pură
Cea care-mi aducea odinioară fericirea.
Cu fiecare amintire ce revine,
Îmi e atât de dor de tine...