întâmplarea aceea m-a adus mai aproape de mine
m-a făcut sa văd lumea cu alți ochi
cu ochii împrumutați ai vecinului de palier
și pe tine să te văd cu ochii din stomac către cer
cu sinusurile întoarse orbește către lumină
pentru că ziua de ieri m-a trădat în plină glorie
cum trădează inorogul spațiul dintre masă și pat
dintre bucătărie și blat
întamplarea asta m-a făcut să nu plâng
să nu transform bocetul tău într-o migrenă
de marți după amiaza
cu șiraguri de distonocalm atârnând la gâtul diafan
să nu aștept de la tine gesturi mărunte ronțăite ca o tartină
undeva într-un colț de semiîntuneric
cu nostalgie peste umbra ta răscolesc viviane în păr despletit
îți spun, sunt metri cubi de dragoste între noi
și tot atația metri cubi de gresie albastră
ce-și pavoazează cenușa cu urlete de lup
bâzâiala mioapă a muștelor
pe tavanul casei din armenească
îmi șterge cheful de a mai ieși în lume
de a mă pricopsi cu vreo tristețe venerică
de a mai bolborosi rugăciuni incantații
în pragul bisericuțelor de cartier
cu lehamitea în buzunar scuipând marunțișuri
și coji de portocală
și multă multă melancolie