Puținul dezmăț
la care te-am supus
de-am rănit ceva mai presus
decât pielea-ți fină
și deschizătura dintre buze
neiertat pe veci să-mi fie
dar să ne amuze

Soare
fruntea
pe tăcute
descleștează-i-o

Acolo unde
ochii i se-mpietresc
din prima gheață pe o apă
acolo s-alerge doresc
pinguini lunecând pe nea
și să se-atingă într-un dans rotit
hulubii puri
hulubii noului rit

Chiar dacă pârjolul ne-ar arde agățarea-n despărțire
vidul căscat interplanetar
ne va uni flăcările vii
debordând de sănătate ca
un sat tribal renăscut din scrum

Ochii arși dintr-un alt pământ
vor ști să stingă focul lacrimii
de mă vei lăsa pe mine să-i descânt
realeși de îngerii ceramiști
pe veșnicie